Când totul s-a destrămat, m-am reconstruit pe mine însămi

Era anul 2016, iar viața mea se simțea ca un castel de nisip spulberat de valuri. Trecuseră aproape zece ani de căutări, de întrebări fără răspuns și de încercări nesfârșite de a mă regăsi.

Eram la Nisa, în diaspora, departe de tot ce însemna „acasă”, iar poate că această distanță nu făcea decât să-mi acutizeze durerea. Oboseala îmi apăsa sufletul, iar dorința de eliberare devenise o necesitate.

Într-o zi, când simțeam că nu mai pot duce povara, am știut că trebuie să plec. Am lăsat totul în urmă, mi-am luat inima în dinți și am cumpărat primul bilet de avion către București. Nici acum nu știu exact ce a făcut clic în mine, dar simțeam că acolo voi găsi răspunsurile pe care le căutam. Încă din avion, mă întrebam dacă nu cumva doar fug din nou de mine însămi, dar ceva îmi spunea că drumul acesta va schimba totul.

Când totul s-a destrămat, m-am reconstruit pe mine însămi.

Am ajuns la cursul Loredanei Latiș cu sufletul obosit și mintea agitată, dar încăpățânată să găsească sensul. Din prima clipă, Loredana mi-a apărut ca o rază de lumină ce pătrundea prin ferestrele prăfuite ale sufletului meu. Avea o forță blândă și o prezență autentică, iar fiecare cuvânt rostit de ea mă făcea să simt că mă îndrept către o nouă versiune a mea.

Am râs, am plâns și am simțit cum fricile mele se destramă una câte una. Am învățat să ascult, dar mai ales să mă ascult. În mijlocul acelei experiențe transformatoare, am descoperit ceva ce avea să-mi schimbe viața: „Treaba mea e cu mine.” În acele momente de conștientizare, mi-am dat seama că nu mai trebuie să aștept validare din exterior, că nu mai trebuie să mă pierd în așteptările altora.

De acolo a început călătoria mea ca și coach și autor, căci am înțeles că, pentru a-i putea ghida pe alții, trebuie mai întâi să mă ascult pe mine. Mi-am promis că îmi voi dedica viața să inspir și să susțin alte femei care, la fel ca mine, se simt pierdute, dar care nu încetează să creadă că există o cale spre libertate interioară.

Astăzi, mă uit în urmă cu recunoștință și zâmbesc. Loredana a fost acea călăuză care mi-a amintit că puterea este în mine, că fiecare transformare începe cu un singur pas: să-ți dai voie să fii tu însăți.

Pentru toți cei care mă citesc — fie că sunt femei care își caută vocea, fie că sunt bărbați care, pe ascuns, își doresc să creadă din nou în ei — vă spun că există speranță. Drumul nu e ușor, dar nici imposibil. Tot ce trebuie să faci este să începi cu tine.

„Sometimes, you have to lose everything to find yourself.” — Paulo Coelho